Leicester City - Dincolo de fenomenul fotbalistic

În urmă cu doi ani, Leicester ar fi dus cu gândul spre un oraș oarecare din Anglia, iar localizarea acestuia în cadrul insulei ar fi fost neclară în lipsa unor informații suplimentare. Astăzi, numele acestuia a căpătat o altă rezonanță, grație fenomenului fotbalistic. Timp de un an, Leicester va fi casa campioanei Angliei la fotbal. În ultimul timp, din discuțiile cu ceilalți, reiese o preferință pentru un fotbal de calitate, diferit față de cel autohton, caracterizat printr-o lentoare palidă de tip italian. Monoton este și fotbalul din Franța, iar spaniolii încep parcă și ei să prezinte momente de plictis, într-o ligă în care doar trei echipe contează în luptă. Într-un ritm mai alert, Germania nu oferă suspans, din pricina hegemoniei pe care o are Bayern Munchen de câțiva ani încoace, cu restul echipelor care parcă gravitează în jurul ei. Fără să fiu deloc anglofil, recunosc că adevăratul fotbal spectaculos, cursiv și imprevizibil la nivel european se joacă în acest moment în Anglia.

La Leicester mă stabilisem în urmă cu câțiva ani, timp de trei luni, într-o primă experiență universitară ce avea să se încheie prematur. Deseori, a fost dificil să trezesc cuiva interesul în legătură cu acest oraș, pentru că nu oferea prea multe aspecte de interes. Nu era ca și cum aș fi vorbit de Liverpool sau Manchester, orașe binecunoscute. Nici măcar pronunția corectă nu era înțeleasă (Lestăr), pe care acum o auzim de la comentatorii sportivi, fiind înlocuită de alte forme eronate precum Leicestăr sau Leistăr.

Mărturisesc că eram surprins până și de promovarea în Premiership a celor de la Leicester City ibzutită în anul 2014, la doi ani după ce părăsisem Anglia. În timp ce mă aflam acolo, ca un pasionat și cunoscător de fotbal, m-am interesat și de situația echipei locale. Erau în liga a doua, iar ultima lor prezență în prima ligă data din anul 2004. Aflasem că nu de mult timp, chiar recent, cunoscuseră și experiența League One (liga a treia engleză), unde au stat un singur an. Rezultatele lipseau, în ciuda strădaniilor conducerii clubului. Interesant este faptul că performanța s-a realizat fără schimbări semnificative, Leicester City rămânând un club destul de omogen. Patronul thailandez cu nume imposibil de pronunțat este același ca acum cinci ani, la fel și sponsorul, iar în lotul echipei campioane de astăzi încă se află jucători care au activat și în liga secundă la Leicester.

Promovarea din anul 2014

După o salvare de la retrogradare miraculoasă în primul sezon de la revenirea în Premiership, Leicester City oferă astăzi una dintre cele mai frumoase povești din fotbal, cum rar se mai pot întâmpla în această eră comercială a sportului. De la Deportivo La Coruna, ce reușea să surclaseze granzii Spaniei, Real Madrid și FC Barcelona în preajma anilor 2000, nu prea am mai avut parte de asemenea revelații la nivel înalt. Chiar și așa, în fotbalul contemporan, aproape două decenii reprezintă o perioadă extrem de lungă. Campionatul englez de astăzi are cei mai bine cotați jucători, banii din drepturile TV depășesc mult ofertele din celelalte ligi, iar sumele de transferuri sunt adesea exorbitante. Dacă s-ar fi stabilit clasamentul la începutul sezonului în funcție de valoarea loturilor, Leicester City ar fi fost acum retrogradată. Este o parte din frumusețea fotbalului englezesc, cu meciurile sale imprevizibile, în care orice echipă o poate învinge pe alta într-un meci. Însă niciodată nebunia nu ajunsese la un asemenea apogeu, în care o echipă considerată de specialiști ca mare favorită la ultimul loc să devină campioană.

Claudio Ranieri, personajul principal din această poveste, cel pe care ni-l amintim din perioada Chelsea, când îi dăduse credit în atacul londonezilor lui Adrian Mutu, revenise în Anglia, în vara anului 2015, la Leicester, după o experiență groaznică la naționala Greciei. Având o serie de rezultate slabe în grupa de calificare din care a făcut parte și România, a fost înlăturat după înfrângerea rușinoasă și istorică suferită de selecționata elenă, la Atena, în fața Insulelor Feroe. Nimeni nu s-ar fi gândit că imaginea sa, altminteri de bun antrenor, va fi îndreptată într-un timp atât de scurt. Un om care nu câștigase niciun trofeu de ligă națională, mereu acolo sus, dar niciodată primul, atât la Chelsea, cât și la Valencia sau Monaco, reușește să câștige Premier League cu o echipă laborioasă, lipsită de vedete, în care munca, tactica și disciplina au reușit să învingă puterea banilor. Este adevărat că au profitat și de unele conjuncturi favorabile, de o primă jumătate de sezon ratată pentru precedenta campioană Chelsea, de inconstanța unor echipe ca Manchester City sau Liverpool, de naivitatea celor de la Arsenal și Tottenham în meciurile cu echipele mici sau de un Manchester United care nu se mai regăsește. Însă toate acestea nu au cum să afecteze în vreun fel sau să contrazică uriașa performanță pe care a realizat-o Leicester City. Fără îndoială, este un campionat câștigat pe merit.

Claudio Ranieri și Leicester City

Trecând acum peste fotbal, căci "microbul" m-a făcut să scriu poate mai mult decât ar fi trebuit, Leicester oferă anumite aspecte inedite pe care le semnalasem și în urmă cu aproape cinci ani. Este un oraș de circa 300 de mii de locuitori, poziționat în centrul Angliei, fiind cel mai depărtat punct al țării față de mare. Nu prea mi s-a întâmplat să prind acele ploi specifice Angliei, prezente în toate anotimpurile. Aici cuvântul care descrie starea vremii din insulă, rainy, este înlocuit de windy. Deși provin din spațiul dobrogean, obișnuit cu vânturile puternice, mai ales în timpul iernii, la Leicester resimțeam mult mai tare circulația aerului. Ajuns acolo, începi să observi că locuitorii acestuia seamănă mai degrabă cu Riyad Mahrez decât cu Jamie Vardy. Leicester, precum multe orașe din Europa Vestică, are acel caracter cosmopolit. Mai mult decât atât, acest mozaic etnic, nu se prezintă de exemplu, ca în orașul Anvers, în care există o populație majoritară belgiană, iar mici procente aparțin celorlalte etnii, precum asiaticii, evreii, africanii sau indienii. La Leicester s-a petrecut un fenomen de amploare, care a atras de mult timp atenția britanicilor. Încă dinainte de plecare, citisem că este singurul mare oraș al țării în care populația de culoare albă, în mare parte autohtonă, este minoritară, în timp ce indienii, pakistanezii, arabii și africanii, împreună, dețin majoritatea. Discut despre o statistică de la nivelul anului 2011, iar tendința de atunci și care se menține și în prezent este de accentuare a fenomenului. Ca atare, ponderea populației de origine engleză ar trebui să fie și mai redusă în ziua de astăzi.

Centrul orașului Leicester (leicestermercury.co.uk)

Orașul se află în regiunea East Midlans, una dintre cele mai defavorizate din Marea Britanie în prezent. Trecutul său se regăsește totuși cu istoria Angliei, aflată în plin avânt economic, în timpul Revoluției Industriale. Exploatările de cărbuni de aici au contribuit foarte mult la dezvoltarea așezării. Însă această monospecializare avea să se dovedească o vulnerabilitate mai târziu, iar anii de după cel de-al doilea război mondial surprind un oraș Leicester aflat în declin, ca și altele din vecinătate care aveau profil asemănător. Deși nu mai prezenta atractivitate pentru englezi, orașul avea să se revigoreze în urma migrațiilor. Primii care au sosit aici au fost indienii, cea mai numeroasă etnie alohtonă în prezent. La acel moment, Leicester era o așezare urbană cu o majoritate de naționalitate engleză covârșitoare. Jurnaliștii britanici au realizat un interviu cu un om vârstnic de origine indiană, printre primii sosiți în Anglia la mijlocul anilor '70. Ideea pe care am înteles-o după ce am urmărit reportajul, cât mai scurt, clar și pătrunzător, se identifică în momentul când acel om declară că era singur printre englezi când a sosit, însă peste trei decenii ai lui ocupau aproape o treime din populația orașului.

Leicester încă păstrează pe alocuri acel aspect de fost oraș industrial decăzut. Toate aceste tonuri cenușii se împletesc cu vioiciunea, exuberanța și culoarea aduse de imigranții indieni. Se poate vorbi de o revigorare, poate chiar o reconversie a funcției orașului. Cel puțin pe plan cultural și culinar. În clădirile care erau poate cândva unități sau anexe ale unor fabrici, funcționează în prezent restaurante cu specific indian, magazine cu bijuterii sau îmbrăcăminte din țara lor de proveniență. De asemenea, nu s-a întâmplat să văd taximetrist în Leicester care să nu fie indian. Au ajuns să celebreze sărbător hinduse, cel mai cunoscut fiind festivalul Diwali, care atrage indieni și din alte locuri ale Angliei. Părerile rămân împărțite în legătură cu politica imigraționistă. Există partea care se opune sau care privește cu o anumită reticență sosirea imigranților, mai ales a celor de religie islamică. Pe de altă parte, avantajul unei structuri etnice diversificate constă în posibilitatea de a cunoaște culturi diferite, fiecare reprezentând practic o mostră din ceea ce poate oferi țara de origine. În acest sens, pot afirma că cel mai mare câștig pe care îl poți avea în timpul unei vizite în Leicester este această diversitate culturală, în care poți observa obiceiuri și mentalități distincte, toate strânse în acest loc din centrul Angliei.

Festivalul Diwali