O carte
dificilă, care îți pune serios mintea la încercare, realizată într-un stil
ambiguu, cu unele întâmplări dintre cele mai bizare. În timp ce o citești, vei
avea impresia că te poartă într-un adevărat labirint. Este ceea ce mi s-a
întâmplat în ultimul weekend, când am lecturat-o în două zile, fiind un roman
destul de scurt, numărând ceva mai mult de 200 de pagini. Nu obișnuiesc să
scriu articole imediat după citire, însă în cazul Procesului de Kafka, simt că
funcționează acel proverb, de a bate fierul cât este cald. Cartea reușește în
mare măsură să capteze atenția cititorului pe tot parcursul acțiunii. Există
foarte multe noțiuni de ordin juridic ce ar trebui să facă lectura mult mai
interesantă pentru cei care studiază în domeniul dreptului. Romanul este incomplet,
cuprinzând unele capitole neterminate, cât și alte însemnări la care autorul a
decis să renunțe. A fost publicat post – mortem, în anul 1925, ca majoritatea
lucrărilor sale, de către Max Brod, un bun prieten care a încălcat dorința lui
Kafka de a arde tot ceea ce scrisese.
Din primele
rânduri ale romanului, aflăm că Josef K, personajul principal, fusese calomniat
și arestat fără motiv chiar în dimineața celei de-a treizecea aniversări a sa.
În locuința sa inchiriată, unde mai stăteau și alte persoane, ajung doi
gardieni care îl înștiințează despre acest fapt. K le declară că este
nevinovat, lucru pe care îl va pretinde pe tot parcursul cărții. De asemenea,
niciunul dintre cei doi, cum nici ceilalți cu care se va mai întâlni și va
discuta, nu vor dezvălui cauza pentru care a fost arestat. Practic, cu cât se
vor aduna mai multe discuții referitoare la procesul său, din ce în ce mai
neclară va deveni situația. Deși se află în arest, K este lăsat în “libertate” până la rezolvarea cazului.
Își dă seama că această justiție este o autoritate necunoscută și inaccesibilă.
Toate vizitele sale îl vor face să își dea seama că este un proces care nu s-ar
sfârși niciodată. Finalul cărții ne readuce în situația inițială. În ajunul
zilei în care împlinea 31 de ani, la ușa lui K bat alți doi indivizi, ce nu
vorbeau și care îl scot în stradă. Își va găsi sfârșitul într-o carieră de
piatră de la marginea orașului, ultimele sale cuvinte rostite fiind “Ca un câine!”. În principiu, sunt
două aspecte esențiale pe care voi încerca să le conturez în legătură cu
romanul: caracterizarea protagonistului și mesajul pe care încearcă să îl
transmită această operă. De la dezvoltarea acestora, ar putea să reiasă lucruri
interesante din această carte, repet, cu caracter ambiguu, ce lasă loc de
interpretări.
Josef K este
tipul personajului intelectual, abil în gândire, care a izbutit într-o perioadă
scurtă să ocupe o funcție importantă într-o bancă, aceea de procurist. Lucru ce
pare că îi asigură venituri destul de mari, fapt dovedit din disponibilitatea
sa de a oferi bani diferitelor persoane cu care se va întâlni, în vederea
rezolvării unor chestiuni. În acea dimineață când este surprins de vestea
arestării, firea sa calculată gândește că ar putea fi vorba de o farsă a unui
prieten. Când vede însă că se adună multe persoane implicate în caz, își dă
seama că este o problemă serioasă, reală. Cel puțin la începutul romanului,
rareori se întâmplă să ia decizii pripite, expunând ceea ce gândește înainte de
a vorbi. În ciuda faptului că lupta împotriva unui sistem bazat pe relații,
numele respectabil pe care și-l crease, precum și legăturile pe care le avea cu
unii oameni importanți i-ar fi putut oferi un mare avantaj. Ceea ce avea să îl
afecteze pe K în evoluția procesului era îngâmfarea sa, cât și atitudinea sa de
superioritate. Încă de la început își zice în gând că o persoană care îi este
egală din punct de vedere al gradului de inteligență ar putea să îl înțeleagă
și să clarifice situația. Nu va ezita să își umilească unii oponenți și cu
toate că era adesea plauzibil și logic ceea ce afirma, modul său în care își
exprima părerea față de ceilalți era oarecum lipsit de finețe, neplăcut pentru
receptor. Toate acestea dau un înțeles tragic și absurd asupra destinului
personajului principal. Edificatoare în acest sens este scena cu judecătorul de
instrucție: “K s-a întrerupt și a privit în sală.
Se exprimase în termeni duri, mai duri decât ar fi dorit, dar tot ceea ce
spusese era corect”.
Josef dă
dovadă și de o nestatornicie în comportare. Se întâmplă să nu țină cont de
sfaturile celorlalți și să se gândească doar la cum să își demonstreze
nevinovăția. Are obiceiul de a contrazice. În alte cazuri, personajul aduce cu
acel Meursault creat de Albert Camus, care se află într-o stare de letargie,
indiferență și pare să nu îl mai intereseze evoluția procesului său. Unchiul
său îl va vizita și va încerca să îl ajute. Atitudinile lor contrastează
evident, unchiul fiind foarte agitat și certându-l, în timp ce K se simțea
obosit de strădaniile sale, acționa oarecum mecanic la propunerile lui și nu
își dorea decât să se sfârșească acea vizită a rudei pe care o numea Fantoma de
la țară. De asemenea, pe parcursul întregii acțiuni este distras de către
femei, calitatea de acuzat în care se afla părând să îl facă mai atractiv în
ochii acestora. Toate aceste femei care apar în viața lui K sunt de moravuri
îndoielnice, având legături apropiate și cu alți bărbați.
Ajuns în
dom, într-o zi ploioasă, mohorâtă (pe tot parcursul acțiunii, tonurile sunt
închise, cenușii, este descrisă o vreme mohorâtă, ploaie, furtună sau viscol),
unde se mai aflau doar un paracliser și pastorul, cel din urmă intră în
discuție cu K și îi spune că procesul său nu merge în direcția dorită. Aici K
are impresia că întâlnește primul om cu care poate vorbi ceea ce dorește, dar
preotul îl avertizează că se înșală și îi spune o parabolă. K îi repetă și acestuia
că este nevinovat, iar pastorul îi răspunde că este o caracteristică a celor
vinovați obiceiul de a-și pretinde nevinovăția. Cum de altfel, reiese și ideea
din roman. Sistemul și societatea îl considerau vinovat pe K, motiv pentru care
a fost arestat. Iar fiecare negare a sa și convingerea că este nevinovat nu
făceau decât să fie în dezavantajul său și să le confirme contrariul, acela că
era vinovat.
1. Concepția
asupra acestui roman lasă loc multor interpretări, din pricina faptului că
există destule necunoscute. Nu cunoaștem cine l-a calomniat pe K, din ce cauză
și nici cum ar putea să rezolve acest caz. Am putea bănui că directorul –
adjunct a fost acea persoană, deoarece există neînțelegeri între ei, este cel
care ajunge să îi cotrobăie prin birou și aflăm din pasajele la care autorul a
renunțat că acest om obișnuia să îi placă tot ceea ce ura K. S-ar putea dezolta
idei ale teoriei existențialismului, prin absurditatea condiției umane, cât și
neputința omului de a lupta în fața unui sistem bolnav, birocratic peste măsură.
Este o realitate descrisă în mod abject, chiar grotesc. O lume în care
deciziile importante se luau în condiții de necrezut, justiția își avea sediul
într-un pod de casă, tribunalul era într-o cameră de locuit, relațiile de care
dispuneau cântăreau mai greu decât alte demersuri, iar oameni ce păreau de
joasă speță aveau tangențe cu cei mai mari și aveau putere de influență. Este o
lume în care Josef K, un om ghidat după anumite principii, nu se poate adapta
și, ca atare, singura soluție o reprezintă înstrăinarea acestuia, prin
condamnarea la moarte.
2. O altă
interpretare ar putea veni ca un fel de opunere împotriva regulilor impuse de
sistem și a convenționalului. Poate că a fost un prevăzător Kafka și a reușit
să anticipeze, de exemplu, efectele pe care le-a avut aplicarea ideologiei marxiste la mijlocul
secolului trecut și care încă este dusă mai departe și în zilele noastre în unele
societăți. Arestarea lui Josef K, fără motiv, în condițiile în care era
nevinovat, cum spunea acesta, ar putea fi comparabilă cu era socialismului, în
care exista riscul ca simple neînțelegeri între vecini să conducă la acțiuni cu
urmări grave. De asemenea, toate coincidențele din roman, faptul că
protagonistul este permanent urmărit de tot felul de oameni, care toți
reprezintă Justiția, felul rapid în care se propagă vestea acuzării sale,
reprezintă o apropiere față de acest gen de societate, bazată pe supravegherea,
dirijarea și planificarea mersului său.
3. Cartea m-a dus chiar și spre alte cărări, făcând
legături între aceasta și filmul Shutter Island. Și cred că regizorul s-a
inspirat în bună măsură din Kafka. Mărturisesc că prima corelație pe care am
făcut-o a fost în momentul în care Josef K a simțit acele amețeli, ca și
când s-ar fi aflat pe un vapor în mijlocul furtunii, în podul unde se aflau
grefele. În film, protagonistul, un detectiv (Teddy Daniels) pe care îl
interpretează Leonardo di Caprio, ajunge pe o insulă unde se afla un sanatoriu
ce găzduia oameni cu afecțiuni psihice foarte grave. Este chemat să cerceteze o
evadare a unei paciente și ajunge la concluzia că acolo se petreceau și erau ascunse lucruri
îngrozitoare, precum experimentele pe creier și concepe un plan prin care să
plece de pe insulă și să dea în vileag acel loc. În momentul în care crede că este la un pas să descopere dovezile incriminatoare, cum de altfel și majoritatea celor
care am urmărit filmul, am fost de aceeași părere, el află că era de fapt
unul dintre pacienții sanatoriului, printre cei mai periculoși, cu o bună pregătire militară, că avea
alt nume față de cel pretins (Andrew Laeddis) și că era internat acolo de doi
ani, din cauză că și-a ucis soția, crimă pe care nu reușise să o accepte ca
fiind reală. După ce am citit Procesul
și mi-am reîndreptat atenția spre film, am observat că apare și o scenă în care
se vorbește despre geniul lui Kafka, atunci când adevărata Rachel Solando i se
arată în închipuirea lui Andrew, într-o peșteră. Spune ceva asemănător cu ce am
scris mai sus referitor la nevinovăția pe care o pretindea K. Cum cei
considerați nebuni de către oameni sunt țintele cele mai ușoare, pentru că
orice protest al lor nu face decât să le confirme teoria și că negarea lor nu
are nicio importanță. Nici în cazul lui Andrew Laeddis nu funcționeză acest scenariu
revoluționar din istoria psihiatriei. Deși dă semne îmbucurătoare imediat după,
recunoscându-și adevărata identitate și crima, el va reveni la vechile
închipuiri și suspiciuni, ceea ce îi va determina pe ceilalți să aplice măsuri în vederea eliminării
acestuia ca individ.
Mai jos, am selectat unele ilustrații ce redau sugestiv întâmplări din roman.
http://www.art-3000.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu