O tehnică prin care se sporește strălucirea oricărui lucru este alăturarea față de alt element ce nu se ridică la înălțimea acestuia. Aș putea spune că este valabil și în cazul cărții "Numele trandafirului", în comparație cu filmul omonim. Am aflat din partea multor persoane că au vizionat filmul, încât nu au mai simțit nevoia să deschidă și cartea. Însă nu toate filmele realizate după opere literare sunt precum "Moromeții", după Marin Preda sau "Moara cu Noroc" a lui Ioan Slavici, care acoperă în bună parte întâmplările importante din cărți, iar vizionarea acestora pot determina un elev de clasa a XII-a să se simtă suficient de pregătit pentru bacalaureatul la română.
"The Name of the Rose", apărut șase ani mai târziu după carte, în anul 1986, s-a bucurat de un mare succes. Personal, consider că meritul i s-a datorat în mare măsură actorului scoțian Sean Connery, care joacă rolul personajului principal, Guglielmo. Ați văzut sau veți vedea că are o interpretare de excepție pe tot parcursul filmului și mărturisesc că exact sub înfățișarea sa mi-l imaginam pe adevăratul Guglielmo, în timp ce citeam cartea. Calificativul filmului, acordat de către specialiști, este deasupra mediei, însă cred că acesta ar fi putut primi și mai multe aprecieri dacă nu s-ar fi aflat în umbra creației literare. În ceea ce privește acțiunea, filmul nu reușește să suprindă numeroase întâmplări semnificative din roman (cumva de înțeles, având în vedere complexitatea cărții), iar unele fapte și destine ale personajelor din roman fie lipsesc, ori apar schimbate, ceea ce m-a nemulțumit poate cel mai mult cu privire la film. Vă sfătuiesc să vizionați filmul întotdeauna după citirea cărții, promițând că cei care faceți această alegere vă veți ferici că ați cunoscut atât de multe fapte inedite din carte, ce nu au reușit să fie redate pe ecran. Aceasta este părerea mea și pentru a o face cât mai plauzibilă, vă voi oferi câteva argumente în rândurile ce urmează.
Am scris în articolul precedent mici detalii în legătură cu acțiunea din roman. Seria neajunsurilor de care dă dovadă filmul începe încă din primele minute. Lipsește un moment pe care îl consider de mare importanță, la sosirea celor doi protagoniști, Guglielmo și Adso, la abație. Anume episodul cu falnicul cal al abatelui, Brunello, care fugise de puțin timp, iar grăjdarii se aflau în căutarea lui. Sunt clipele în care Guglielmo își arată din start marea sa capacitate de deducție, demonstrând că este omul potrivit pentru deslușirea misterului care a adus necazul de la abație. Acesta îi spune chelarului că animalul nu poate fi prea departe și că este suficient de inteligent încât să nu se aventureze pe stâncile primejdioase. Mai mult de atât, reușește să deducă foarte precis înfățișarea calului: "Ei, haide, a spus Guglielmo, e clar că-l căutaţi pe Brunello, calul preferat al Abatelui, cel mai bun alergător de galop din grajdul dumneavoastră, cu părul negru, înalt de cinci picioare, cu coadă bogată, cu copită mică şi rotundă, dar cu un galop foarte regulat; cap mic, urechi ascuţite, dar ochi mari". După câteva minute, după ce Guglielmo le spune în ce direcție trebuie să se fi îndreptat, calul este recuperat de către oameni. Toți se arată mirați, împreună cu Adso, și sunt de-a dreptul șocați când Guglielmo le spune că vede pentru prima dată acest cal. După aceea, îi vorbește discipolului său despre universul grăitor, care oferă întotdeauna explicații și că lumea este precum o carte deschisă, că observase înainte de intrarea în abație urme de copite pe zăpada încă proaspătă și că unul dintre tufișurile de mure încă mai păstra fire de păr negru.
Momentul în care cei doi se întâlnesc cu abatele Abbone, cât și cauza deplasării, sunt diferite. În carte, scopul este precis. Guglielmo, care fusese în trecut inchizitor în unele procese, recunoscut pentru iscusința sa, dar cu o inimă dreaptă, înclinată spre a recunoaște adevărul, ce nu își avea locul în această meserie macabră, a fost nevoit să părăsească slujba Inchiziției. Este special desemnat de abate să cerceteze crima și să rezolve misterul. În film, Guglielmo apare într-o simplă vizită la mănăstire și descoperă de unul singur ceea ce se ascundea, dintr-o imprudență a abatelui. Apare și o scenă în care abatele, bibliotecarul Malachia și Jorge din Burgos discută să păstreze secretul. Prin urmare, vizita lui Guglielmo la abație nu este întâmplătoare, scopul fiind clar, cel precizat mai sus, și mai mult decât atât, să reușească să elucideze cazul înainte de sosirea unei delegații pontificale de la Avignon, care ar fi putut să afle ce se petrece în interior, iar prestigiul abației ar fi fost pătat.
Scena din film în care Abbone îi spune lui Guglielmo despre necazul de la abație
Unele personaje din carte lipsesc în film, precum Bencio din Uppsala, sticlarul Nicola, dar mai ales un personaj pe care îl văd esențial, anume Alinardo da Grottaferrata, călugăr italian, cel mai bătrân din abație în acel moment . În film, realitatea din carte este deformată, întrucât personalitatea lui Alinardo, prin gesturi și comportament, este adăugată unui alt personaj, fratele Ubertino da Casale, un vechi prieten al lui Guglielmo, pe care îl va revedea odată sosit la abație. La un moment dat în roman (ceea ce nu se precizează în film), se dezvăluie unele evenimente din trecutul abației și vom afla că în istoria schimburilor de putere ce au avut loc în aceasta existau mari semne de întrebare. Actualul abate, Abbone, era primul conducător al mănăstirii care nu urcase în rang în mod treptat, ca toți ceilalți predecesori ai săi. Aici prin tradiție, bibliotecarul urma să ajungă mai apoi abate, ceea ce nu fusese Abbone înainte de a veni la conducere. Existau povești care circulau între călugări, însă nimeni nu știa ce se întâmplase în urmă cu vreo 50 de ani. Se vorbea că fostul abate a dispărut într-o zi și nu s-a mai întors, că fostul bibliotecar nu ar fi dorit să devină abate, iar Abbone a ajuns aici (nemeritat, cum considerau mulți călugări) pentru că era de familie nobilă și pentru că avusese meritul de a ajuta la transportul trupului Sfântului Toma de Aquino, după moartea acestuia. Se mai spunea că Alinardo, foarte înzestrat în acele vremuri tulburi, ar fi sperat să ajungă bibliotecar, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, caz în care am fi vorbit probabil despre el ca abate în momentul prezent din acțiunea cărții.
Romanul însă îl surprinde pe Alinardo, după cum spuneam, la o vârstă foarte înaintată, cu o minte tot mai lipsită de luciditate, care suferea de demență. Revenind la elementele de semiotică pe care le propune Umberto Eco, pentru Alinardo toate aceste crime ce au loc la abație arată o clară semnificație. Reușește să prevadă modul în care vor fi uciși ceilalți călugări și crede că toate aceste întâmplări anunță sosirea Antichristului în lume. Se referă la Biblie, mai precis la versetele Apocalipsei, la cele șapte trâmbițe pe care îngerii le sună, prevestind evenimentul. Și într-adevăr, modul în care sunt găsite victimele indică o asemănare cu felul în care moartea sosește prin aceste trâmbițe. Până și raționalul Guglielmo începe să ia în seamă ceea ce vorbește bătrânul om nebun, ajungând să creadă că făptașul comite crimele ca după cartea Apocalipsei. Lucru care se va dovedi fals, asemănarea cu ceea ce apare în Biblie fiind doar o chestiune de întâmplare, însă acest raționament greșit îi va conduce în final, pe cei doi eroi, la rezolvarea misterului și la descoperirea criminalului.
Nu îmi voi permite să abordez astăzi subiectul legăturii dintre întâmplările de la abație și motivele de factură biblică, pe care Eco le prezintă într-un mod aparte, aș zice cu precizia unui ceasornicar sau a unui șlefuitor de diamante, care te face într-adevăr să crezi că toate crimele sunt rodul unei minți diabolice care izbutește să le ducă la îndeplinire întocmai după cum inspiră cartea. Cu siguranță, aceste episoade vor merita însă menționate cu altă ocazie.
Aici se încheie prima parte a analizei comparative dintre carte și film, pentru ca volumul de informații acumulate să nu devină prea apăsător și să puteți asimila mai ușor ceea ce s-a scris până în momentul de față. Veți putea vedea continuarea de astăzi în următorul articol din seria "Numele trandafirului".
A doua parte a analizei?
RăspundețiȘtergere