Jurnalul unui călător în Belgia - partea I

În urmă cu câteva zile, capitala Belgiei, Bruxelles, a fost scena unui nefericit eveniment, în urma atacurilor teroriste ce au avut loc aici. Am urmărit cu mare interes ceea ce s-a transmis apoi, sporit și de faptul că se aflau în prim plan locuri pe care le vizitasem acum aproape trei ani de zile. Am căutat o parte din însemnările mele de atunci, pentru a reda o viziune obiectivă, mai apropiată de realitatea de zi cu zi, după aproape două săptămâni în care au domnit anarhia, teama și dramatismul deasupra „inimii” Europei.

Anvers, noaptea

Prima zi

Este o seară de toamnă și mă aflu într-un hotel din orașul belgian Anvers. Înainte de a mă odihni, întrucât ziua a fost destul de obositoare, voi începe să îmi consum energia ce mi-a rămas scriind primele impresii. Am decolat din Otopeni în jurul orei 15. Zborul a decurs normal, fără întârzieri, iar mâncarea de la bord a fost excelentă. Condițiile oferite din partea principalei companii aeriene românești au fost ireproșabile, aș zice comparabile cu cele de la mai marii lor parteneri francezi și olandezi. Am pășit pentru prima oară pe pământ belgian, după ce am aterizat pe cel mai mare aeroport al țării, Bruxelles – Zaventem. Aeroportul este destul de anost, lipsit de culoare, dar mai ales de agitație, ceea ce m-a surprins, pentru că mă așteptam să se apropie de haosul și aglomerația pe care le văzusem prezente în aeroporturile din Londra sau Amsterdam. Ceea ce era, până la urmă un lucru pozitiv, pentru că la acea oră a serii, după o zi în care îmi începusem activitatea la primele ceasuri ale dimineții, liniștea de acolo era destul de prielnică pentru mine.

Mi-am revendicat bagajul și am ieșit din incinta terminalului, îndreptându-mă spre stația din care pleca autobuzul spre Anvers, unde mă întâlneam cu o persoană dragă. În timp ce așteptam, am reușit să lămuresc un cetățean de origine asiatică, care mă întrebase dacă Anvers înseamnă același lucru cu Antwerpen. Belgia, acest „turn Babel” al Europei, oferă adesea confuzii. Denumesc astfel pentru că raportul dintre numărul limbilor vorbite și suprafață trebuie să fie printre cele mai mari. Teritoriul acesteia face aproximativ cât șase județe ale României. Pe lângă divizarea sa în cele două părți, cea vorbitoare de franceză (Valonia), respectiv cea flamandă (Flandra), întâlnim teritoriile de la est, unde se vorbește germana, mai adăugăm engleza, ca limbă de circulație internațională, cât și limbile imigranților, ce oferă o mare varietate, de la arabi, indieni, chinezi, până la cei italieni, spanioli, greci, est- europeni și alte popoare ce au sosit aici sau care ar putea să mai sosească. Pentru că după această primă seară, mărturisesc că Belgia pare a fi o destinație destul de atractivă.

Intrarea în cartierul asiatic și gara din Anvers

Eu mă îndreptam spre Flandra, acea provincie a țării în care limba franceză este străină și în care te poți înțelege bine cu oamenii vorbind în engleză. Senzația de cosmopolit a devenit și mai accentuată după sosirea în Anvers. În apropierea autogării, începe să se întindă cartierul asiatic, ce se apropie de aspectul acelui „Chinatown” din filmele americane. Hotelul se afla în partea opusă, la vreo 700 de metri și am luat-o pe o scurtătură, intrând în clădirea gării, despre care auzisem că este o capodoperă și pe care de abia aștept să o admir mâine pe zi. Am văzut aici mulți comercianți indieni care vindeau diamante, la prețuri destul de accesibile. Această activitate este strâns legată de existența evreilor Haredi (ultraortodocși), pe care i-am recunoscut după perciuni, îmbrăcați în hainele și pălăriile de culoare neagră. Pe unii dintrei ei îi vedeam însoțiți de copii, ce reprezentau variante ale lor în miniatură. Aceleași costume negre, cămăși albe, pălării cu borul larg și perciuni. Cum era o noapte destul de friguroasă, am zărit în locul pălăriilor și căciuli asemănătoare cu cele rusești care se poartă la noi în țară în sezonul rece. Sunt concentrați în interiorul și în vecinătățile unui cartier care poartă chiar numele ”Diamant”. 

Evrei din Anvers

Oameni de afaceri indieni, în industria diamantelor

Cunoșteam oarecum vag istoria diamantelor din această regiune a lumii, iar curiozitatea m-a îndemnat să caut pe internet, chiar în această seară, mai multe informații. Am aflat că acest pol al diamantelor oscilase în ultimele secole, de la Bruges, Amsterdam, iar Anvers deținea monopolul începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Belgia și Țările de Jos, spații recunocute de-a lungul timpului pentru toleranța față de imigranți, au atras populații numeroase de evrei, ce erau asupriți în alte locuri, în special proveniți din Spania. Comunitatea Haredi de astăzi s-a stabilit la Anvers după cel de-al doilea război mondial, procesul fiind asemănător cu cel precedent, numai că acest nou val de evrei a pornit cu precădere din țările socialiste din estul Europei. Aceștia au început să controleze autoritar comerțul cu diamante, până pe la mijlocul anilor ‘60, când aici sosesc indienii, care intră puternic pe această piață, avantajul lor constând în prețurile mult mai mici pe care le cereau.  Se vorbește că au existat rivalități și tensiuni între evrei și indienii Jain, care însă s-au înăbușit în scurt timp, întrucât cele două comunități s-au arătat dispuse să coopereze în domeniu, ceea ce a făcut ca Anvers să fie un oraș tot mai competitiv din punct de vedere economic. Este un caz interesant, deoarece vorbim de două comunități închise, care adoptă reguli stricte și prezintă numeroase restricții impuse de cultul religios. Pe de o parte, evreii habotnici, sunt adepții unui stil de viață tradițional, respingând elementele de modernitate, sunt fideli codului vestimentar, iar drepturile femeilor în societate sunt limitate. De unde rezultă și familii numeroase. De cealaltă parte, indienii sunt adepții cultului religios Jain, bazat pe evitarea violenței și pe grija pe care o au față de orice formă de viață, considerând că toate sufletele sunt egale și că viața se reia prin ciclul reîncarnării. Astfel, aceștia au un regim de alimentație strict, vegetarian și  nu pot practica meserii care să încalce aceste principii pe care le urmează. Și ajungem la prelucrarea și comercializarea diamantelor, activități care sunt în acord atât cu regulile evreilor, cât și cu ale indienilor.

Nevoia de somn mă face să închei aici relatările și descoperirile din prima zi, pregătindu-mă să las din mână instrumentul de scris și să îmi recapăt forțele pentru ziua de mâine, care se anunță cel puțin la fel de interesantă ca cea de astăzi...

           

În felul acesta începea șederea mea în Belgia. Doar câteva ore petrecute într-un spațiu mozaicat din punct de vedere etnic, cultural și lingvistic, dar care deja oferea un impuls ce ar putea servi și ca un curs de geografie socială. Vor urma relatări și mai interesante în următorul articol despre călătoria din Belgia. De asemenea, cum există printre cititorii mei și persoane care au vizitat această țară, îi rog să nu ezite și să își exprime, dacă doresc, impresiile personale în legătură cu acest subiect.