miercuri, 12 octombrie 2016

Lacul Albano - un nume cu rezonanță



Pe coasta Mediteranei, în apropiere de Roma, se află lacul Albano. Mi-am adus imediat aminte de ultima clasă liceală, când acest nume mi se înfățișa mie și altor elevi care se pregăteau de olimpiada de geografie. În cărțile și manualele de specialitate, cel puțin o pagină era dedicată lacurilor din Europa. Italia prezenta în acest fel o particularitate, în sensul că existau trei mari lacuri de origine glaciară, în partea sa de nord (Como, Garda, Maggiore), în timp ce în partea centrală, în jurul capitalei, se regăseau alte trei importante lacuri vulcanice (Albano, Bracciano, Bolsena). Nu de puține ori s-a întâmplat ca geografia să fie privită, oarecum pe nedrept, ca o știință strict descriptivă, din pricina multor denumiri, care sunt asimilate deseori aproape în mod involuntar. Este mai mult de atât, iar complexitatea ei se dovedește prin aprofundare. Inevitabil însă, în natura umană este prezentă și această caracteristică de a memora informații, până și cele mai exacte științe necesitând o formă de memorare, luând drept exemplu reținerea unor formule matematice sau fizice. Revenind la idee, chiar și o simplă denumire, însoțită de imaginea vizuală a lacului, poate declanșa amintiri. În general, conștiința oamenilor asupra trecutului este una destul de  puternică, iar de obicei tendința este aceea de a spori și amplifica unele trăiri, odată cu trecerea timpului. Deseori auzim cum se spune că vechile generații au avut o copilărie mai fericită, mai simplă și mai puțin agitată față de copiii din ziua de azi, se ajunge apoi la o vârstă când nu se mai urmează tendințele de actualitate, ci acelea care erau populare la o anumită vreme și, în fine, despre întâmplările din trecutul îndepărtat se vorbește de obicei cu o înflăcărare mult mai mare față de ceea ce a avut loc ieri sau astăzi. Și în cazul de față, aș putea spune că momentul în care citeam în urmă cu mai mulți ani numele lacului într-o carte, cu mult timp înainte de a-l vedea în realitate, face cumva parte dintr-o perioadă romantică în perspectiva drumului pe care l-am parcurs și care continuă și acum, în numele geografiei.

Lacul Albano, vedere spre Castel Gandolfo

Poate că nimic nu este mai schimbător în timp ca natura. Aflat pe malul lacului, stai și observi decorul, dominat de o stare de acalmie și echilibru, albastrul apei, vegetația bogată, acele ambarcațiuni care par minuscule și lente când le vezi din depărtare, cât și așezările umane, alcătuite preponderent din piatră și care se încadrează perfect în acest peisaj. Tendința aceasta spre static oferă prea puține indicii în legătură cu vremurile sale îndepărtate. Geneza sa ne-a arătat faptul că acest loc unde oamenii își găsesc astăzi liniștea interioară și echilibrul psihic, aducea în trecut mai degrabă cu o imagine desprinsă din infern, cu o intensă activitate vulcanică, ce oferea doar condiții potrivnice pentru dezvoltarea formelor de viață. Este unul dintre paradoxurile pe care le afișează natura, o forță care, în ciuda descoperirilor, tehnologiei și ingeniozității oamenilor, mai are foarte mult până să fie cunoscută pe deplin. 

Marea Mediterană, văzută de lângă lac

Aflat pe șoseaua care înconjoară lacul, se întâmplă să ai parte de o priveliște care nu o vezi foarte des. Pe lângă panorama asupra întregului crater vulcanic, invadat de ape, se oferă o perspectivă până la aproape 30 km depărtare, unde se distinge linia țărmului vestic italienesc, de unde începe Marea Tireniană. Să te afli lângă un lac și să vezi în depărtare marea, e într-adevăr impresionant, mai ales când este completată de o propagare difuză a luminii solare. Călătorul care se oprește să admire această imagine de ansamblu, nu ratează de obicei un mic popas, pentru a degusta o specialitate locală, ce se numește porchetta, o carne slabă, provenită de obiceii de la purceii de lapte, aromată cu diverse mirodenii și deosebit de bună la gust. Originea exactă a acestei rețete este încă incertă, întrucât nu doar comunitatea din jurul lacului Albano, cât și cele din alte regiuni din Italia, își revendică meritul de a fi descoperit-o.

Lacul Albano

Un ultim punct de referință îl reprezintă localitatea Castelgandolfo, unde se află reședința de vară a Papei. Nicidecum nu a fost întâmplătoare această alegere, întrucât oferă cea mai frumoasă priveliște asupra lacului. Localitatea este de mici dimensiuni, printre elementele care se remarcă fiind castelul Papei, piața din fața acestuia, biserica și o alee de promenadă. În restaurante, cât și la diferitele magazine de suveniruri, lucrurile par să se vândă mai scump și decât la Roma. La finalul șederii, privind către lac și spre casele așezate pe malul acestuia, te simți într-adevăr învăluit de acea atmosferă tipic italienească. Deși încă nu a venit ora mesei, iar multe din acele locuri sunt încă libere, un simplu exercițiu de gândire poate să îți redea o imagine a unor oameni care stau la terase, înconjurați de flori și ornamente, luându-și porția de espresso sau prosecco sau așteptând să li se servească înainte de paste acele aperitive care par antagonice și bizare din punct de vedere culinar, cel puțin pentru adepții bucătăriei mioritice, precum o comandă de prosciutto e melone, ceea ce ar însemna mai pe românește, carne de porc și pepene galben, în aceeași farfurie.