La mijlocul unei săptămâni ce se
află sub semnul fotbalului, în așteptarea primului meci de deschidere din
istoria naționalei României la un turneu final, contra Franței, atenția s-a
abătut pentru o perioadă de la problemele din campionatul intern. O ligă cu o
identitate tot mai neclară, în care se pierd denumiri, sigle sau palmaresuri, iar
noțiunile uzuale par să fi devenit cele de tribunal, insolvență sau faliment.
Conceptul de echipă de tradiție este pe cale de dispariție, se nasc echipe de
ocazie, cu o existență efemeră, ce sunt apoi înlocuite de altele, ce vor avea
probabil la un moment dat aceeași soartă. În ultimii ani, și-au găsit sfârșitul
cluburi de mare însemnătate pentru fotbalul românesc. Norii negri au început să
se adune și deasupra Constanței, unde Farul, echipă aflată în suferință, pare
să fie astăzi mai aproape ca oricând de capătul drumului.
Într-un
oraș în care sportul, în general, a devenit aproape inexistent, unde au murit
recent ramuri ale sale ce au adus mari performanțe, precum binecunoscuta echipă
de handbal masculin HCM Constanța, dar și voleiul, alături de rugby. În mod
oarecum paradoxal, tocmai fotbalul, un sport ce necesită mai mult suport financiar
ca celelalte, încă se mai menține în viață, în ciuda unor condiții mai mult
decât dificile. Aflată de șapte ani în eșalonul secund, desființarea Farului
din Constanța pare să rămână o chestiune de timp, în absența producerii unor
schimbări majore în viitorul apropiat.
Cine suntem
- Echipă fondată în anul 1949, prin fuziunea a două echipe, sub numele de Locomotiva Constanța;
- În 1958, apare pentru prima oară sub denumirea actuală, Farul Constanța;
- Farul a petrecut 42 de sezoane în Liga I de-a lungul istoriei sale, ocupând locul al 11-lea după numărul de puncte obținute;
- De 4 ori câștigătoare a ligii secunde;
- Cele mai mari performanțe până în prezent sunt calificările din finalele Cupei României (2005) și Cupa Uefa Intertoto (2006);
De ce Farul?
La începutul anilor 2000,
Farul încă beneficia de o importantă susținere, nu doar de la Constanța, ci și dinspre Medgidia, Mangalia sau alte locuri ale județului. Chiar și cei care erau fani ai echipelor din capitală purtau un respect pentru acest nume, cel al
echipei fanion a Constanței, cea mai de succes poveste din fotbalul dobrogean.
Vestea retrogradării de
după meciul de la Onești din ultima etapă a sezonului era primită cu tristețe
și regret. În acel an fatidic 2000, în care lupta pentru salvare a fost mai
crâncenă ca oricând, tocmai Farul cădea în liga secundă, în condițiile în care
depindea numai de ea și avea nevoie de cele 3 puncte din disputa cu o echipă
deja retrogradată, pentru a nu sta la mâna altor rezultate. Se termina însă 2-1
pentru FC Onești (după 0-1 la pauză), iar Farul părăsea prima scenă. Rezultase
astfel un scenario puțin probabil, în poate cea mai suspect etapă din
campionatul intern, cu numeroase întoarceri de scor, acuzații împotriva unor
jucători care nu și-ar fi apărat corect șansele, cât și zvonuri cu privire la
unele sume care ar fi circulat la Constanța și Onești dinspre Brașov și
București. Nici astăzi nu se știe ce s-a întâmplat în acea zi de 10 mai.
Din fericire, Farul avea
să petreacă un singur an la matineu, iar în 2001 reușea promovarea, la capătul
unui baraj de poveste contra celor de la FCM Bacău. După 2-1 pentru Farul la Constanța,
a urmat returul de la Bacău, partidă netelevizată, ce a putut fi ascultată doar
la radio. În asemenea condiții, se anticipa o victorie clară a echipei gazdă. Pe
un stadion arhiplin ocupat de băcăuani, în care toate elementele păreau
potrivnice pentru constănțeni, la un moment dat conduși cu 2-0, Farul reușea să
triumfe după loviturile de departajare. Pe cât de dramatică și realizată în
circumstanțe dubioase a fost înfrângerea de la Onești, pe atât de entuziasmantă
și surprinzătoare avea să fie câștigarea barajului și implicit revenirea în
prima ligă.
Momentele de glorie
Farul revenea în prima
ligă și avea un prim sezon dificil, în care menținerea în primul eșalon a
depins de un nou baraj, câștigat, adversara fiind FC Baia Mare . Au urmat doi
ani în care echipa a fost una de parte inferioară a clasamentului, fără să aibă
însă emoții mari la retrogradare. Sezonul 2004 – 2005 avea să fie însă
începutul unei perioade de glorie din istoria Farului, culminată cu o
calificare în finala Cupei României, pierdută în fața celor de la Dinamo, până în
prezent cea mai mare performanță a clubului de la malul mării. Conduși de
tehnicianul Petre Grigoraș (supranumit în acea perioadă cel mai tare din oraș) marinarii reușeau un sezon de excepție, în care învingeau la Constanța pe
Dinamo, Rapid și Steaua și se clasau la final pe locul 5.
Echipa Farului din finala Cupei României din
anul 2005 (G. Curcă, C. Pașcovici, L. Mihai, I. Barbu, D. Todoran, R. Farmache,
A. Senin, F. Lungu, M. Guriță, V. Cristocea, C. Șchiopu) - foto www.sportsudest.ro
În sezonul următor,
Farul se întărea cu mai mulți jucători care au dat randament la echipă, precum
Tibor Moldovan, Iulian Apostol sau Claudiu Voiculeț. Locul lui Grigoraș era
luat de sârbul Momcilo Vukotic, care a menținut echipa în partea superioară
clasamentului. Cea mai frumoasă perioadă din istoria recentă a clubului a
însemnat totodată și o dezamăgire, dat fiind că momentul de apogeu al Farului a
coincis cu niște timpuri în care prima divizie românească se afla la un nivel
foarte bun, când s-a ajuns la performanța de avea un sfert de finală de Cupa
Uefa disputat între Steaua și Rapid. Fără îndoială, o echipă precum cea a
Farului din urmă cu 10 ani poate că s-ar fi luptat la titlu în Liga I a zilelor
noastre, ce se confruntă cu o criză fără precedent, manifestată atât în plan
fotbalistic, cât mai ales financiar, în care s-a ajuns la situația de a trimite
în Europa reprezentate clasate pe locurile 7 și 8. Rămâne acest regret că
echipa Farului nu s-a calificat în vreo grupă din competițiile europene, având
să cunoască Europa doar prin intermediul Cupei Uefa Intertoto, care nu mai
există în prezent, unde o victorie la Constanța contra francezilor de la
Auxerre nu era suficientă pentru calificarea mai departe în Cupa Uefa.
Declinul Farului
După momentul Auxerre din
2006, avea să urmeze și decăderea Farului. Dintr-o formație redutabilă, echipa
constănțeană începea să revină la acel statul de echipă de a doua jumătate a
clasamentului. O serie de acțiuni greșite, campanii slabe de transferuri,
însoțite de ratarea unor oportunități, au constituit cauzele acestei
transformări. După plecarea lui Vukotic, se spunea că ar fi destul de aproape
aducerea lui Dan Petrescu ca antrenor la echipă. Negocierile au eșuat însă, Petrescu ajungea la
nou - promovata Unirea Urziceni, echipă cu care mai târziu devenea campion al
României, în 2009. În contrast, la Farul era instalat în funcție la acel moment Ion Marin,
antrenor cu care echipa noastră retrograda în liga secundă în același an.
După aceea, clubul a început să traverseze o pantă descendentă. Dintr-o echipă ce pornea ca favorită
la revenirea imediată în Liga I, s-a ajuns la situația de anul trecut, când Farul a
evitat retrogradarea în Liga a III-a, ce ar fi fost pentru prima dată în istoria sa, doar grație faptului că alte echipe s-au retras din campionat.
Cum s-ar mai putea redresa Farul?
În primul rând și mai
presus de toate, are nevoie de spectatori. De mulți spectatori. Au apus de mult
timp acele vremuri în care constănțenii erau avizi după fotbal și ocupau până
la refuz stadionul Farului. Nici măcar în era lui Grigoraș, când echipa juca un
fotbal de calitate și avea rezultate, asistența nu prea depășea 5000 de
spectatori la un meci, iar stadionul devenea arhiplin numai atunci când veneau
aici Steaua și Dinamo. Din 2009 până astăzi, de când echipa a retrogradat,
media spectatorilor nu cred că depășește numărul 300.
Situația din fotbalul
constănțean este un caz particular al crizei cu care se confruntă orașul pe mai
multe planuri, manifestată prin abandonarea tradițiilor și valorilor locale.
Așezare milenară, cu origini din perioada antică, ce insă nu reușește să își
conserve nici măcar embleme din timpuri mai apropiate de ale noastre,
ilustrativă devenind în acest sens imaginea Cazinoului.
În mentalitatea
occidentală, s-a dezvoltat o cultură fotbalistică ce înclină spre păstrarea
echipelor de tradiție, ce încurajează o atitudine de patriotism local. Iar
exemple nu vin doar din acele societăți care par mult prea evoluate pentru a se
face comparații , precum Marea Britanie sau cazul Borussiei Dortmund din
Germania, echipă salvată de fani. Până și într-o Italie sudică, jumătatea
marginalizată, săracă și măcinată de corupție a peninsulei, s-a reușit salvarea
unui mare brand, Napoli, care avea să traverseze în mai puțin de 15 ani un drum
ca de la paradis spre infern, de la strălucirea unei echipe din care făcea
parte Maradona până la falimentul și retrogradarea în Serie C, din anul 2004.
Astăzi, Napoli se află din nou în elita fotbalului continental și se pregătește
de un nou sezon în Liga Campionilor. Printre detaliile fără de care poate nu ar
fi fost posibilă această renaștere a clubului napoletan se numără sprijinul
fanilor. Suporterii au continuat să umple arena San Paolo, la meciuri de liga a
treia, rezultând asistențe record de peste 50 de mii de fani. Este dovada celui
mai simplu mecanism prin care un suporter își poate ajuta echipa, atât
financiar, cât și moral, prin plata unui bilet la un meci de acasă. Este unul
din lucrurile ce ar putea menține și un club ca Farul pe linia de plutire, în
cazul în care se va reuși evitarea falimentului. Perspectivele par să fie și
mai sumbre începând de acum, în condițiile în care se va adopta un nou format
al ligii secunde, cu o singură serie de 22 de echipe, din toată țara. Ceea ce
ar presupune numeroase deplasări lungi și costisitoare până la Timișoara, Arad,
Oradea sau Satu – Mare.
Atragerea unor
investitori suficient de puternici ar putea să depindă în mare măsură și de
gradul de afecțiune al localnicilor față de echipă. Este dificil să găsești
motivație pentru a salva o echipă, ce are tradiția de partea sa, dar pentru
care comunitatea nu manifestă interes. Farul are în prezent un grup restrâns de
suporteri exemplari, care susțin echipa în toate meciurile, inclusiv în
deplasări. Au existat și incidente, așa cum se întâmplă la majoritatea
grupărilor ultras, însă acești oameni au făcut mult bine Farului și încă
încearcă să găsească soluții pentru evitarea unui dezastru. Cu toate acestea,
este dezamăgitor faptul că într-un oraș precum Constanța, de aproape 300 de mii
de locuitori, reședinta unui județ considerat la un nivel bun al dezvoltării
economice, sunt numai 100 – 200 de oameni care vin frecvent la meciurile de
acasă.
Ar putea Constanța să susțină o altă echipă?
Răspunsul îl oferă
imaginea de mai sus, care transmite un mesaj, devenit deja slogan: "În
Constanța, doar Farul contează!". Viitorul, echipa cu reședința la Ovidiu,
înființată în urmă cu câțiva ani de Gheorghe Hagi, reprezintă un proiect
interesant, ambițios, în care s-au investit bani, timp și efort. Însă această
nouă apariție nu poate înlocui o echipă cu istorie și renume la nivel local.
Mai mult decât atât, susținătorii clubului fanion al Constanței cunosc faptul
că evoluția Viitorului a corespuns cu prăbușirea Farului, în perioada când cel
supranumit "Regele fotbalului românesc" a pus bazele unei noi echipe
cu jucători aduși din curtea formației la care își începea cariera în fotbal.
Care sunt perspectivele?
Viață ar putea să existe
și după faliment, în cazul în care există și voință. Desigur, mult mai fericită,
dar în același timp puțin probabilă, ar fi varianta sosirii unui acționar
dispus să preia și datoriile pe care le are clubul în momentul de față și să
existe ambiții pentru promovare. Pe de altă parte, privind situația ultimilor
șapte ani, experiența ligii a doua a fost de-a dreptul chinuitoare pentru
Farul. Am urmărit cum promovează din seria noastră echipe ca Victoria Brănești,
Concordia Chiajna, Viitorul sau Voluntari. Am suferit înfrângeri umilitoare
împotriva unor formații înființate după anul 2000. În acest timp, la Timișoara,
adevărata Poli a reușit în liga secundă, după ce a pornit din a 5-a. Este și
cazul celor de la UTA Bătrâna Doamnă, care dispută acum barajul pentru promovarea
în Liga I.
În sezonul viitor, dacă
echipele vor reuși să reziste financiar, liga secundă este pe cale să ofere
nume mult mai spectaculoase față de cele din Liga I. Astfel, nu este de mirare
că am ajuns să urmărim o primă ligă a tribunelor goale, dacă în urmă cu un
deceniu, alături de Farul Constanța, se întreceau în competiție echipe ce
merită enumerate, precum: Universitatea Craiova, FC Argeș, FC Brașov, U Cluj,
Oțelul Galați, Petrolul Ploiești, Poli Timișoara, UTA, FC Bihor, Apulum Alba
Iulia, Gloria Bistrița, Ceahlăul Piatra Neamț sau FCM Bacău. Sunt nume de
formații care au dispărut sau care se află în prezent în situații foarte
dificile.
Nu poate exista o formulă
mai potrivită de a încheiere, în afara acestei imagini din timpul meciului Farul –
Rapid, scor final 1-0, din sezonul tocmai încheiat al ligii secunde, ce
ilustrează întocmai situația dificilă a clubului din ultimii ani, dar și speranța fanilor că
într-o zi soarele va răsări din nou la malul mării.
Surse fotografii: FC FARUL Constanta 1920
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu