Pe cursul Dunării - Viena sau Budapesta?

Răspunsul corect ar fi ambele. Aflate la o distanță de doar 250 de km una de cealaltă, Viena și Budapesta au fost cele mai importante orașe și totodată cele două foste capitale ale Imperiului Austro – Ungar, iar perioada de înflorire din acele vremuri și-a păstrat aura și în zilele noastre în cele două locații. Poate în mod surprinzător, aș acorda o notă mai mare capitalei maghiare, idee de la care pornisem de altfel , având înaintea drumului un sentiment că voi trăi o experiență mai frumoasă aici  ca la Viena. Mă așteptam să văd în Budapesta un oraș curat, cochet și pitoresc, însă realitatea a depășit cu mult așteptările, fiind genul de oraș care te marchează și unde întotdeauna te-ai întoarce cu drag. Atât Viena, Budapesta, cât și alte orașe europene și din țara noastră mai au în comun prezența fluviului Dunărea. Imaginea Dunării la Viena, în relief de câmpie, are o influență redusă asupra turismului, iar ceea ce atrage la acest oraș se identifică mai degrabă cu catedralele, parcurile, muzeele și palatele. La Budapesta, Dunărea a împărțit în două orașul, în partea vestică (Buda) și cea estică (Pesta). Este probabil cea mai impresionantă așezare urbană de pe întreg cursul fluviului, unde potențialul natural pare să fi fost exploatat la maximum. Indiferent că ne aflăm pe dealul Gellert, la Citadelă, la palatul Buda, Bastionul Pescarilor sau în partea joasă a Pestei, sunt oferite priveliști asupra orașului și a Dunării care amuțesc vizitatorii la orice oră din zi. Mă voi concentra însă acum pe impresiile în urma vizitei în capitala Austriei, care nu se poate descrie în prea puține cuvinte, urmând să dedic pe viitor o scriere călătoriei în Budapesta.

Viena

Drumul spre capitala Austriei pornește dintr-un punct de trecere al frontierei dintre România și Ungaria. În cazul de față, s-a trecut prin vama Borș, de lângă Oradea, ceea ce mi-a permis să observ și mediul rural din țara vecină, timp de aproape două ore, până la intrarea pe autostradă. Am văzut curți ceva mai îngrijite ca în România și parcă mai puțini oameni în cârciumile de pe marginea drumului ca la noi. Un nivel de trai și dezvoltare care este mai bun ca în țara noastră, însă au și ei problemele lor, ca orice țară din partea de est a Europei, care a cunoscut anii comunismului, având și ei în persoana lui Janos Kadar un fel de Ceaușescu al lor. Un peisaj care se aseamănă cu Bărăganul nostru, în întinsa stepă maghiară, pe care ei o numesc puszta, însă mult mai împădurită, ceea ce face ca prezența căprioarelor în apropierea pădurilor să fie destul de mare. În privința asemănărilor cu România, regăsim destule porțiuni cu drumuri proaste în afara autostrăzii, iar cele din urmă se mai aglomerează uneori, ceea ce duce la un timp de așteptare mult mai mare.

Este ceea ce se schimbă odată cu intrarea în republica Austria, unde calitatea drumurilor și condițiile de circulație sunt ireproșabile. Aici se simte că s-a făcut trecerea într-o parte a Europei care se dezvoltă cu altă viteză. Te întâmpină o imagine inedită în primii 15-20 km de pe autostrada austriacă, la marginea căreia se află de o parte și de alta numeroase centrale eoliene aflate în mișcare, care dau senzația că tind să coboare spre șosea. În apropiere de Viena, autostrada trece pe lângă un mare complex industrial, genul acela de industrie poluantă, cu uzine și furnale, cum funcționau la noi pe vremuri și de care s-a ales praful. La ei, însă, se produce astăzi la mare capacitate.

Ajuns în Viena, rămân surprins de prima întâlnire cu orașul. Nici în Italia, Anglia sau Belgia nu mai văzusem orașe care să arate bine încă de la periferie, în sensul că doar ce ieșisem de pe autostradă, iar în fața mea apăreau clădiri de diferite stiluri arhitecturale, de la rococo până la art nouveau. De asemenea, Viena are un sistem de transport în comun foarte performant, atât metroul, cât și mijloacele de transport de suprafață au o foarte bună acoperire și circulă foarte des, încât rar aștepți mai mult de 5 minute. Auzisem de mai mult timp despre transportul exemplar al Vienei, despre relatările cu oameni care își lasă mașinile la marginea orașului și se deplasează cu metroul, însă ceea ce am văzut aici dovedește o excelentă planificare și organizare. Este de altfel lucrul care m-a impresionat cel mai mult la Viena pe parcursul șederii, capitol la care depășește toate orașele pe care le-am văzut până acum. Pentru cei care vizitează Viena în 3 zile, cea mai bună alegere este achiziționarea unui bilet cu călătorii nelimitate pentru orice mijloc de transport timp de 72 de ore, care costă 16.5 €.

În timpul unei călătorii de primăvară la Viena  sau în orice alt oraș al Europei, se poate întâmpla să ai neșansa de a prinde o vreme nefavorabilă, cum a fost și în cazul de față. În general, lunile martie și aprilie sunt ceva mai capricioase. Dacă la Budapesta au mai existat momente de cer senin și condiții relativ mai apropiate, deși tot mult mai scăzute față de normal, la Viena vremea a fost rece aproape tot timpul, ca de octombrie, cu episoade de ploaie, pe alocuri aproape imposibilă pentru a vedea orașul la pas. În mod cert, altfel m-as și bucurat de vizita la Viena în cazul în care termometrul indica 20 – 25 de grade. Din fericire, orașul îți oferă variante de a te adapta condițiilor grele, iar primul lucru care îți vine în ajutor este transportul. Este de recomandat o plimbare cu tramvaiul care merge pe bulevardul Ringstrasse chiar și pe vreme bună, care trece pe lângă principalele obiective, precum Primăria, Burgtheater, Parlamentul Austriei, Piața Maria Thereza, cartierul muzeelor, Karlskirche sau Opera de Stat din Viena.

Rathaus - Primăria

Burgtheater

Parlamentul Austriei

Karlskirche

Opera de Stat din Viena

În Viena sunt multe obiective pe care le poți vizita gratuit, de la grădinile palatelor Schonbrunn sau Belvedere, până  la interiorul catedralei Stephansdom. Cu toate acestea, este păcat să nu se bifeze măcar și o parte din locurile care necesită costuri, mai ales când vremea te îndeamnă să stai înăuntru. Majoritatea muzeelor sunt atât de captivante, încât nu poți să vizitezi prea multe într-un timp scurt. De aceea, nu aș recomanda acel Vienna Card, care vine cu tot felul de intrări libere și reduceri mari la muzee, autobuze turistice sau restaurante, dar pentru care nu îți ajunge efectiv timpul pentru a le face pe toate.

Stephansdom

În inima Vienei se află una din cele mai faimoase catedrale realizate în stil gotic, ce datează din perioada medievală.  Intrarea în Stephansdom este liberă, se percep taxe doar în cazul urcării în cele două turnuri, în criptă sau trezorerie. Am ales să urc în turnul nordic sau Pummerin, după numele clopotului care se găsește acolo, în schimbul a 5.5 €. Urcarea este mai puțin solicitantă ca în celălalt turn, făcându – se cu ascensorul, pe când în cealaltă parte trebuie urcate 343 de trepte, în condiții ceva mai dificile. Aș fi mers și în turnul sudic, însă nu am mai avut ocazia până la plecare. Aici biletul este mai ieftin, costă 4.5 €. Totodată, mă gândesc că după ce ai urcat treptele până în vârful bazilicii San Pietro din Vatican în timpul verii, nicio altă biserică a Europei nu îți mai poate pune probleme.

Schloss Schonbrunn

La Palatul Schonbrunn, sunt destui oameni care vin doar să vadă parcul, care este într-adevăr fascinant. Deoarece afară deja ne aflam în condiții de decembrie la mijloc de aprilie, m-am refugiat în locul unde obișnuiau să stea marile familii habsburgice. Vizita este foarte interesantă, pentru 17.5 euro vizitezi întreg palatul, iar în acest preț intră și un audioghid în limba română, care îți explică semnificația și evenimentele care s-au petrecut în fiecare cameră a palatului (în total sunt 40 de camere). Aflăm aici despre stilul spartan de viață al împăratului Franz Josef, care trăia într-o cameră modest mobilată și unde lucra stând la birou până la epuizare, despre verișoara sa și cea care avea să îi devină soție, prințesa Elisabeta, mai bine cunoscută sub numele Sissi, una dintre cele mai frumoase și elegante femei ale acelor vremuri, care a trăit drama unei căsnicii nefericite alături de soțul ei Franz, căruia nu îi împărtășea aceleași sentimente de iubire. O mare dramă avea să sufere și Franz Josef, prin moartea lui Sissi, care a sfârșit la Geneva, ucisă din greșeală de un anarhist italian, care a înjunghiat-o cu pila. Fiecare cameră are o poveste interesantă, una dintre acestea fiind sala în care tânărul Mozart i-a cântat împărătesei Maria Theresa. Întregul tur te învăluie în atmosfera acelor vremuri și te face timp de câteva zeci de minute să te simți contemporan cu toate acele personaje faimoase. Din păcate, în palat este interzis să fotografiezi, motiv pentru care nu pot reda imagini cu camerele ornate cu materiale de cea mai înaltă valoare.

Muzeul de Istorie Naturală

După ce am vizitat o biserică și un palat, urma să mai încerc și experiența unui muzeu. Am ales să merg la Muzeul de Istorie Naturală, din Piața Maria Theresa, pentru că l-am simțit cel mai apropiat de pasiunile mele de geograf, unde am petrecut mai bine de trei ore. Mai vizitasem muzeul Grigore Antipa, de la București, însă nu prea există termeni de comparație, întrucât numai secțiunea de mineralogie de la Viena aproape că ajunge în dimensiuni întregul muzeu român. Prețurile sunt rezonabile, 10 euro pentru adulți și 5 euro pentru studenți. În orice caz, prețul este foarte mic pentru ceea ce oferă muzeul, cu unele dintre cele mai impresionante colecții. Aici se găsesc meteoriți care au căzut în lume, inclusiv pe teritoriul României, se pot atinge și ridica pentru a le simți greutatea și există chiar și un simulator, în care setezi viteza și mărimea unui potențial meteorit care ar lovi Viena. Ceea ce pot spune este că scenariile acelea sunt destul de sumbre, iar daunele nu se rezumă doar la Viena, ci la întregul continent sau planetă. 

O mare senzație produce secțiunea dinozaurilor, unde există un T-Rex construit în mărime naturală, care se mișcă și scoate sunetele specifice. 

Totul este foarte bine realizat, inclusiv manechinele ce reprezintă oamenii preistorici, care par că ar fi reale.

 Emblema muzeului este o mică statuetă de numai 11 cm, Venus din Willendorf, care se poate vedea și ce reprezintă silueta unei femei ce datează din perioada preistorică, descoperită în cadrul unei culturi materiale de pe teritoriul Austriei. 

Muzeul este organizat pe două niveluri, la parter fiind sălile cu evoluția și nevertebratele, iar la etaj sunt secțiunile cu vertebratele, unde se pot vedea multe specii de animale. Este dificil să exprimi în cuvinte tot ceea ce îți oferă acel muzeu.